Parca zicea cineva ca banii n-aduc fericirea...(The Pursuit of Happyness)...raspunsul il aflati la final, sau mai degraba...il simtiti. Filmul prezinta povestea milionarului Chris Gardner, pe vremea cand nu avea nevasta, bani, slujba, casa. Si ce avea atunci? Un copil mic de crescut, cateva aparate medicale dintr-o afacere pe care o incepuse pe cont propriu si multe datorii.  Pe scurt prea multe probleme dar si vise in care credea mai mult decat orice!

Crede atat de mult in el incat devine exagerat acest sentiment (in sens pozitiv). Crede atat de mult in el incat ajungi sa vrei si tu sa crezi la fel de mult in tine...sau cel putin asa ar trebui!  Cum poti gandi atat de pozitiv cand nu ai nici un ban, cand vezi ca esti la pamant si nu te ajuta nimeni. Are vise foarte mari si totusi traieste fara nici un ban, fara nimic. Filmul a fost pentru mine un deja-vu. Soarta iti ofera mereu sanse sa cresti si sa iti cunosti limitele pentru a le depasi.

Nu as vrea sa trec niciodata prin ce trece el, desi...povestea pare uneori similara. Este dat afara din casa, ajunge si la puscarie datorita unei amenzi de parcare si este nevoit sa supravietuiasca cu cativa dolari in portofel. Strange bani dar reuseste mereu sa ii piarda pe taxe si amenzi. Dar crede! Crede ca este cel mai bun, crede ca poate sa fie angajt la cea mai buna firma si munceste sa-si atinga visul. Desi fara nici o sursa de venit se inscrie 6 luni stagiar la o firma, perioada de pregatire, bineinteles neplatita. Si trece de ea! 

Sunt secvente in film care te fac sa te intrebi care iti sunt de fapt valorile in viata? Si am gasit in Chris un model, pentru el increderea, dorinta de a fi numarul 1, energia de viata si iubirea sunt cele mai importante lucruri. Pentru noi in zilele de astazi puterea, controlul, succesul au devenit mai importante decat iubirea.

Va invit sa mergeti la film! Si sa ne scrieti!